Parohia Naşterea Maicii Domnului din localitatea Conceşti se găseşte situată în Moldova de nord la 48°, 185 latitudine nordică şi 26°, 359 latitudine estică, pc cursul văilor Conceasca şi Langa.
Localitatea Conceşti este situată la o depărtare de 5 km sud-vest de târgul Darabanilor, care împreună cu Movila Inginerului şi Lucoviţa compun parohia Conceşti, la 5 km de şoseaua Dorohoi - Darabani şi la 28 km faţă de Dorohoi.
Se mărgineşte la nord cu Bajura - Darabani, cu oraşul Darabani şi satul Seliştca - Mileanca, la este se învecinează cu satele Mileanca şi Gârbeni - Havârna, la sud-est cu satele Vatra şi Baranca din comuna Hudeşti.
Ca aşezare omenească satul este foarte vechi.
Cu sute de ani în urmă pc locul acestui sat se facea agricultură, aveau imaş şi toate acestea după ce au defrişat pădurile care erau.
Despre întemeietorul satului Conceşti, nu scrie nici un document, iar legendele şi bănuielile nu spun mare lucru. Trebuie deci să rămânem mai departe cu stimă pentru cei care au definit acest frumos sat
Legenda spune că ar fi existat odată prin părţile locului un om pe care-îl chema „Conci".
Rostul lui era să păzească pădurea fiind un om tare bun acest „Conci". El avea o femeie şi trei fii care şi-au dat viaţa pentru locuri şi localnici la vreme de prigoană. Femeia a rămas văduvă iar localnicii o numeau „Conceasca", adică văduva lui Conci.
Urmele arheologice descoperite în mormântul de la Conceşti cuprindea şi un buzdugan, un scut, un coif, toate din argint ( A.I.Odobescu - „Istoria Arheologiei", pag. 15
Urmele arheologice găsite credem că sunt de origine romană sau eleno-scitică, susţine A.I.Odobescu în Scrieri literare şi istorice, voi. II, pag. 199.
Despre acest mormânt vorbesc arheologii francezi la anul 1850 - Deşire Raol Rochetle şi Kaochns zicând: „nu par a fi mai vechi decât din al doilea secol" al erei noastre - dar ar fi oarecum omoloage de valoare cu splendidele rămăşiţe ale tezaurului de la Pietroasa care împodobesc astăzi Muzeul naţional de Artă din Bucureşti ( L.T. Matulievici - Pogrobenie varrarscogo kcneaze Yostoeionoi Europe Moscova, Leningrad, 1934, pag. 32 ).
Aceste urme arheologice au fost găsite în jurul anului 1800. Documentele vechi arată că localitatea Conceşti din tinuturile Dorohoiului are o vechime mai mare de 350 de ani ( Documente Moldoveneşti înainte de Ștefan cel Mare, voi. I, pag, 506 ).
Pe vremea lui Radu Vodă, vistierul Nieoară Prăjescu aminteşte de localitatea Conceşti ( Documente Moldoveneşti, voi. IV, 1616 - 1620, pag. 18).
Apoi pe vremea când Irina, fata lui Ionuţ din Vrancea vinde pământ la Conceşti „cinstitului şi luminatului Ghe. Şt. Voievod pe 350 de taleri bătuţi" ( Ghe. Ghibănescu - din „Surete şi izvoare, documente slavo romane", voi. IV, pag. 160 ).
Localitatea noastră se poate număra printre cele mai vechi localităti din judet - această afirmaţie este întărită de Zapisul 9 Ghenar 7.145 ( 1637 ) din care trebuie să reţinem că la acea dată satul şi moşia Conceşti a fost proprietatea familiei Dragoş, după care trece în stăpânirea pitarului Chiriac.
Respectând ordinea cronologică vom vedea că documentele se amplifică ( Arhivele Statului Iaşi, doc., pag. 514/27 şi doc. pag. 406/45, apoi Institutul de Istorie Iaşi, Arhivele Statului Dorohoi, dosarul nr. 86 ). În revolta din 1907 au căzut la datorie 7 consăteni credincioşi: I. Târziu, V. N. Lungu, I. Gavriil, I. Gucean, Ghe. Achiţei, I. Lupu şi Al. T. Bulmagă. În anul 1952 locuitorul N. Grigoruţă, facându-şi casă şi săpând a dat peste resturi de oale, cenuşă şi monede datând de la anul 30 d. Hr..
Se crede că satul la început a fost chiar în mijlocul pădurii din care s-au tăiat arbori pentru prima biserică veche construită din bârne.
Parohia cuprinde localităţile Movila Inginerului, înfiinţată în anul 1922 şi prin colonizare satul Lucoviţa în anul 1931.
In anul 1884 proprietarul Tăutu donează pământ pentru ograda bisericii şi împreună cu credincioşii au ridicat o biserică din bârne între anii 1884 - 1892.
Pe acelaşi loc în 1928 s-a ridicat o altă biserică în locul celei care a ars, la care s-a adăugat temelia de piatră, bârne de stejar, tencuite, acoperişul cu şindrilă.
O dată cu biserica s-a construit şi clopotniţă care are două clopote cu inscripţia: Alexandru Spireanu - Bucureşti, aduse prin contribuţia credincioşilor în timpul preotului N! Ifitodiu.
Picturile din biserică au fost făcute de un pictor din Darabani, Ivaşcu - nepriceput în această artă.
În curtea bisericii s-au înmormântat foştii ctitori şi preoţii slujitori. Au rămas pietre funebre, cu chenare, dar înscrisurile au fost şterse de vremuri şi intemperii.
În anul 1944 biserica a fost reparată cu cheltuiala credincioşilor iar în anul 1990 cu cheltuiala familiei Eremia Costache şi Profira s-a făcut o altă reparaţie, epitrop fiind Pintilei Ghe. Neculai - bunicul Protopopului de Darabani.
Ca preoţi slujitori ai bisericii din Conceşti se cunosc, înainte de 1852, Popa Ică ce locuia într-un bordei din grădina bisericească şi Popa Ştefan cu diaconul Neculae. Urmează după 1852, Pr. Florea, Pr. Gheorghe Cucu, Pr. Constantin Iftodiu, Pr. V. Răduşanu călugărul Isaia Dragomirescu, Pr. Grigore Baz, Pr. Nicolae Tamaziu, Pr. Eugen Munteanu, călugărul Savin Golescu ( 1928-1929 ), Pr. Mironescu Gheorghe ( 1930-1967 ), Pr. Sofian
Dionisie ( 1967-1973 ), Pr. Puşcaşu Vasile ( 1974-1986 ), Pr. Şuşu loan ( 1986 - 2017 ) şi până în prezent).
Localitatea Conceşti este găsită la recensămintele din 1930 şi 1940, precum şi din 1948 alături de populaţia din Hudeştii Mari.
Din anul 1956 ia fiinţă Primăria Conceşti, satul devenind comună, iar ca loc de Primărie este folosită Casa Parohială. Preotul Mironescu Gheorghe este scos din casă şi supus mai multor umilinţe de către sistemul comunist instalat la noi în ţară după al doilea război mondial.
Precizăm că nici în condiţiile democratice de după 1989 casa parohială, adică Primăria, nu a intrat în stăpânirea Bisericii, adevăratul ei proprietar.
S-au întocmit documente şi s-au înaintat la Comisia de Retrocedare a bunurilor confiscate de regimul comunist - Bucureşti. La Arhivele Statului Botoşani, neoficial mi s- a spus că „mă lupt cu morile de vânt" - „nu se vrea", comunismul nu a murit, dar noi trăim cu speranţa în dreptate şi nădejde la Dumnezeu.
Pe lângă învăţătura bisericii, credincioşii au mai frecventat şi şcoala din localitate. Cea mai veche şcoală fiind o cameră cu două săliţe şi prispă. Se cunoaşte o învăţătoare pensionară cu numele de Eugenia C. Cucu, care a functionat între anii 1901- 1938. Până la această dată copiii doritori de carte frecventau şcolile din Darabani şi Hudeşti.
In 1921 şcoala se măreşte şi funcţionează cu 3 posturi şi 100 de elevi.
După anul 1950, numărul elevilor a crescut şi s-a pus problema zidirii unei şcoli noi. Actualmente avem trei corpuri de şcoli şi sunt cuprinşi toţi copiii în sistemul de şcolarizare. Cadrele didactice sunt toate calificate şi îşi fac datoria. Mulţi fii ai conceştenilor, prin strădania profesorilor şi calităţile lor, au ajuns oameni cu funcţii şi de vază în tara noastră.
In timpul preotului Şuşu loan, lucrarea care este mai importantă, vrednică de pomenire, este lucrarea de construire a unei biserici noi care să răspundă exigenţelor zilelor pe care le trăim. Lucrările au început în anul 1999 şi s-a lucrat în fiecare an.
în anul 2006 s-a turnat prima centură, cafasul şi s-a înălţat peste centură cu zid. Lucrările ar merge mai repede, dar din lipsă de fonduri ne mulţumim cu foarte puţin în fiecare an. Lucrarea este autorizată şi are dimensiuni destul de serioase: 26 m lungime şi 10 m lăţime, iar ca arhitect şi responsabil de lucrări este preotul paroh împreună cu epitropii Grosu Costel şi Arnăutu Gheorghe.
Credincioşii răspund cu plăcere şi credinţă.
Avem convingerea că monografia va răspunde doar în parte exigenţelor - deci rămâne loc de mai bine şi de mai mult.
